"recunoaste-o...a plecat!"

constientizase ceva ce-si dorea sa ignore cu toata fiinta ei mica, plecase de bunavoie, lasand-o prada grijilor si noptilor nedormite ce se infruptau cu atata patos din emotiile ei...

strigat surd, haos...greata.

Seara cuprinsese orasul anonim si mai pustiu ca niciodata.
..luminile stradale duceau nesfarsita lupa cu intunericul ce, asemeni raului, invinge intotdeauna (cliseu)..o victorie crunta, cruda, ce te imbratiseaza lent si dureros..
..o luna mica, rusinoasa, se ivea printre nori... "sora mea" ii spusese el intr-o noapte..

Statea in fata ferestrei, adancita in ganduri..parul valvoi, lasat pe spate, isi sarbatorea libertatea cuprinzand-o gingas, acoperindu-i sanii mici si goi cu usurinta..fata ii alunecase in palmele cu degete lungi si palide...plangea cu sughituri dese.

Telefonul aruncat pe pat...inutil.
..doua zile -1 kg
45
"se moare domn'le din dragoste, cum sa nu se moara..de foame, de nefoame...da' se moare!" vorbea aiurita.

O tigara.
o aprinde.
Un fum.
greata.
Iubire?
nu?